Pozitia CNIPMMR privind raportul de tara din 2019 pentru Romania

CONSTATĂRILE PRINCIPALE REŢINUTE PENTRU ROMÂNIA

În data de 27.02.2019, Comisia Europeană a publicat Documentul de Lucru al Serviciilor Comisiei: „Raportul de țară din 2019 privind România, inclusiv un bilanț aprofundat referitor la prevenirea și corectarea dezechilibrelor economice”, care însoţeşte documentul Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliul European, Consiliu, Banca Centrală Europeană și Eurogrup Semestrul european 2019: evaluarea progreselor înregistrate în ceea ce privește reformele structurale, prevenirea și corectarea dezechilibrelor macroeconomice, precum și rezultatele bilanțurilor aprofundate efectuate în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1176/2011.

Constatări principale cuprinse în Raportul de țară din 2019 privind România sunt următoarele:

• “Modelul de creștere economică al României, bazat pe cheltuielile consumatorilor, afectează capacitatea țării de a atinge în mod durabil nivelul de trai din UE. Reducerea cu aproape jumătate a creșterii PIB-ului în 2018, cauzată în mare parte de o încetinire a cheltuielilor consumatorilor, a scos în evidență limitele modelului de creștere economică al României. Creșterea puternică a salariilor, scăderea forței de muncă și lipsa de personal calificat riscă să submineze capacitatea României de a concura pe plan internațional. În plus, încrederea investitorilor este erodată de instabilitatea legislativă persistentă, de imprevizibilitatea procesului decizional, de calitatea instituțională scăzută și de slăbirea continuă a luptei împotriva corupției. Ratele inegalităților și sărăciei rămân ridicate, iar disparitățile regionale sunt din ce în ce mai mari”.

• “În ciuda încetinirii semnificative înregistrate în 2018, creșterea rămâne solidă. După ce s-a situat la 7 % în 2017, în 2018 creșterea PIB-ului real (ajustată cu inflația) a încetinit, ajungând la o valoare estimată de 4 %. Un nivel mai ridicat al inflației a afectat venitul disponibil și cheltuielile consumatorilor, principalul motor al creșterii economice. Creșterea puternică a importurilor de bunuri de consum, care au depășit exporturile, a dus la accentuarea deficitului de cont curent al României”.
• “Piața forței de muncă este supusă unor presiuni din ce în ce mai mari. Cea mai redusă rată a șomajului din ultimii zece ani (3,8 %), scăderea forței de muncă și o lipsă persistentă de personal calificat au condus la o ocupare aproape integrală a forței de muncă în România, ceea ce îngreunează procesul de recrutare și determină creșterea salariilor. Remunerațiile salariaților sunt mici comparativ cu media UE, dar majorarea puternică a acestora începând cu anul 2016, susținută și de creșterile salariului minim și ale salariilor din sectorul public, riscă să exercite presiuni asupra competitivității dacă nu va fi însoțită de măsuri corespunzătoare de impulsionare a productivității”.

• “Deficitul public a crescut, în special ca urmare a cheltuielilor cu salariile și a reducerilor fiscale. Cotele de impozitare au fost reduse în mod repetat, în timp ce salariile din sectorul public au crescut semnificativ din 2015 până în prezent și se prevede să mai fie majorate. În același timp, investițiile publice au scăzut în 2017 la cel mai redus nivel din perioada ulterioară aderării la UE și se preconizează că nu se vor redresa decât într-un ritm lent. Prin urmare, deficitul public a crescut semnificativ începând cu 2015 și se estimează că va depăși plafonul de 3 % din PIB impus de Pactul de stabilitate și de creștere, una dintre cauze fiind majorarea pensiilor. În iunie 2018, Consiliul a lansat la adresa României o nouă procedură aplicabilă abaterilor semnificative (2). Se estimează că până în 2019 deficitul structural se va menține stabil, în linii mari, situându-se la aproximativ 3,4 %, urmând să crească semnificativ în 2020.”

• “Stabilitatea sectorului financiar a fost pusă sub presiune. Măsurile adoptate recent de către parlament și guvern au creat riscuri la adresa stabilității sectorului financiar. Aceste măsuri ar putea avea un impact negativ asupra creditării și ar putea limita impactul politicii monetare; de asemenea, ar putea să anuleze îmbunătățirile continue din ultimii ani. În plus, modificările aduse normelor privind pensiile administrate privat au sporit imprevizibilitatea și este posibil să fi subminat viabilitatea pe termen lung a acestor pensii. Acest lucru poate limita dezvoltarea piețelor de capital și poate priva economia de o sursă importantă de finanțare pentru investițiile pe termen lung”.

• “Investițiile publice și private în infrastructură, educație, sănătate, incluziune socială și inovare ar îmbunătăți productivitatea și creșterea pe termen lung. Investițiile publiceutând asigura o îmbunătățire au fost modeste în ultimii ani și se preconizează că nu se vor redresa decât într-un ritm lent, în timp ce investițiile private ar putea fi afectate de o incertitudine din ce în ce mai mare. Investițiile în infrastructura de transport, energie și mediu ar consolida potențialul de creștere pe termen lung al economiei și ar avea un impact pozitiv asupra nivelului de trai al populației. Sistemul de învățământ nu îi pregătește suficient pe cursanți pentru ocuparea unui loc de muncă și o mai bună integrare socială. Asigurarea atingerii întregului potențial al forței de muncă din România înseamnă, totodată, și investiții în incluziunea socială și în domeniul sănătății. Creșterea finanțării publice și private pentru inovare ar ajuta economia României să se orienteze către activități cu valoare adăugată mai mare. Anexa D identifică prioritățile-cheie ale sprijinului acordat de Fondul european de dezvoltare regională, de Fondul social european Plus și de Fondul de coeziune în perioada 20212027, pe baza analizei nevoilor de investiții și a provocărilor prezentate în raportul de față”.

• “În România, deficitul de cont curent s-a accentuat, iar structura sa ridică semne de întrebare. De la o poziție aproape echilibrată în 2014, deficitul de cont curent a crescut la 3,2 % din PIB în 2017 și se preconizează că va continua să se deterioreze. Importurile de bunuri de consum au crescut mult mai repede decât cele de bunuri de capital și de bunuri intermediare. Cu alte cuvinte, deteriorarea contului curent este determinată mai mult de consum decât de investiții, ceea ce nu va sprijini creșterea economică pe termen lung”.

• “Slaba performanță a sistemului de învățământ și de formare nu ajută România să recupereze decalajele față de UE. Cheltuielile pentru educație se numără printre cele mai mici din UE”.

• “Guvernanța corporativă a întreprinderilor publice se aplică doar într-o mică măsură. Legislația din acest domeniu ar putea fi slăbită de proiectele de modificări legislative depuse în Parlament. Numirile de consilii de administrație interimare reprezintă o practică recurentă, care se îndepărtează de la spiritul legislației privind guvernanța corporativă”.

• “Progresele înregistrate în lupta împotriva corupției au suferit regrese semnificative. Independența judecătorilor și a procurorilor a fost afectată de modificările recente aduse legilor justiției. Principalele instituții de combatere a corupției s-au confruntat cu o presiune tot mai mare, ceea ce ridică semne de întrebare cu privire la capacitatea lor de a continua lupta împotriva corupției. Modificările în curs ale Codului penal și ale Codului de procedură penală ar putea slăbi și mai mult lupta împotriva corupției și a altor infracțiuni grave, subminând progresele înregistrate în ultimii 10 ani”.

CONSTATĂRILE PRINCIPALE PRIVIND MEDIUL DE AFACERI

• “Creșterea costurilor cu forța de muncă ar putea afecta capacitatea României de a concura pe plan internațional. Costurile cu forța de muncă pe unitate de mărfuri și servicii produse au crescut puternic începând cu 2016, deoarece majorările salariale au depășit creșterea productivității, deși într-o măsură mai mică în sectoarele industriale deschise comerțului internațional. Alături de deprecierea treptată a monedei naționale, impactul asupra competitivității României în materie de costuri a fost, până în prezent, limitat și i-a permis să câștige cote de piață ale exporturilor. Cu toate acestea, presiunea exercitată asupra salariilor din sectorul privat de nivelurile ridicate de ocupare a forței de muncă, de creșterile salariului minim și de efectele de propagare ale majorărilor salariale din sectorul public poate duce la scăderea competitivității economiei României în viitor. În plus, tensiunile comerciale ar putea slăbi cererea pentru exporturile României”.

• “Riscurile pentru sectorul financiar au crescut substanțial. Inițiativele legislative recente, printre care se numără plafonarea retroactivă a ratelor dobânzilor ipotecare și introducerea unei taxe pe activele băncilor legată de rata dobânzii interbancare, pot afecta funcționarea și stabilitatea sectorului financiar, precum și finanțarea pe termen lung a economiei. Mai mult decât atât, noile norme referitoare la pensiile administrate privat pot frâna dezvoltarea pieței de capital a României, care este încă foarte mică”.

• “Mediul de afaceri și deciziile privind investițiile sunt afectate de caracterul imprevizibil al procesului de elaborare a politicilor. Consultarea părților interesate relevante este limitată, iar evaluările impactului lipsesc sau sunt de slabă calitate. Legislația recentă privind sectorul financiar, pensiile administrate privat și sectoarele energiei și telecomunicațiilor ar putea împiedica viitoare oportunități de investiții și ar putea spori incertitudinea, economia devenind astfel mai puțin atractivă pentru investitorii naționali și internaționali”.

• “Oferta de forță de muncă și de competențe nu ține pasul cu nevoile în continuă schimbare ale economiei. Disponibilitatea limitată a personalului calificat, îmbătrânirea populației, mobilitatea internă redusă și emigrarea continuă limitează creșterea economică. În ciuda deficitului de forță de muncă, anumite grupuri sociale, inclusiv romii, întâmpină dificultăți la intrarea pe piața muncii. Sistemele care ajută persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă se axează doar într-o mică măsură pe soluții cuprinzătoare, cum ar fi perfecționarea și reconversia profesională. Nivelurile salariale minime continuă să fie stabilite fără un mecanism previzibil și cuprinzător, iar numărul de contracte de negociere colectivă a salariilor este scăzut, în special la nivel de sector”.
• “Capacitatea insuficientă a administrației publice limitează posibilitățile de dezvoltare. Birocrația și lipsa unor servicii publice de calitate continuă să afecteze investițiile, iar reforma administrației publice nu progresează decât într-un ritm lent. Sistemul de achiziții publice necesită transparență, monitorizare și supraveghere sporite. Dispersarea resurselor și fragmentarea responsabilităților între diferitele servicii și niveluri ale administrației publice au condus la o furnizare ineficientă a serviciilor publice. Între regiuni, județe și unități administrative mai mici există inegalități în materie de finanțare a serviciilor publice, iar veniturile autorităților locale nu sunt stabile și previzibile”.
• “În ciuda investițiilor publice semnificative făcute după aderarea la UE, infrastructura fizică rămâne subdezvoltată. Starea generală și fiabilitatea rețelelor rutiere și feroviare sunt în continuare foarte slabe. În plus, infrastructura energetică, de gestionare a deșeurilor, în sectorul apei și al apelor reziduale continuă să prezinte deficiențe. Persistă provocări substanțiale în ceea ce privește adaptarea la schimbările climatice, prevenirea riscurilor, rezistența în caz de dezastre și poluarea aerului”.
• “Rezultatele modeste obținute de România în materie de cercetare și inovare limitează perspectivele de creștere. România nu dispune de o strategie coerentă pentru a ajuta firmele să se orienteze către activități cu valoare adăugată mai mare. Cheltuielile publice și private pentru cercetare și dezvoltare sunt printre cele mai mici din UE, având ca rezultat o calitate slabă a bazei științifice publice și o capacitate de inovare redusă”.

• PUNEREA ÎN APLICARE A RECOMANDĂRILOR DE ȚĂRĂ

În cuprinsul Documentul de Lucru al Serviciilor Comisiei: „Raportul de țară din 2019 privind România, inclusiv un bilanț aprofundat referitor la prevenirea și corectarea dezechilibrelor economice” sunt mențiuni și cu privire la punerea în aplicare a recomandărilor de țară:

• “România a făcut progrese limitate în ceea ce privește punerea în aplicare a recomandărilor din 2018 care i-au fost adresate. S-au înregistrat progrese limitate în următoarele domenii:
• eforturile de consolidare a respectării normelor fiscale și a colectării impozitelor s-au limitat la actualizarea orientărilor privind înregistrarea caselor de marcat certificate și a utilizării evaluării de risc în auditarea contribuabililor;
• în ceea ce privește achizițiile publice, crearea unui organism central de achiziție și tranziția către achizițiile publice electronice sunt evoluții binevenite, însă alte angajamente în materie de reformă au fost oprite sau chiar inversate;
• dialogul social continuă să fie în mare parte doar de formă;
• accesul la o educație de calitate este foarte inegal, iar dobândirea competențelor de bază și digitale este limitată;
• în sistemul de sănătate, înființarea centrelor de asistență medicală de proximitate a întârziat și mai mult, limitând astfel perspectivele de trecere la serviciile de îngrijire medicală ambulatorie;
• s-au înregistrat progrese limitate în ceea ce privește pregătirea proiectelor de investiții publice și stabilirea priorităților în acest domeniu, iar absorbția fondurilor UE este lentă”.

“Nu s-a înregistrat niciun progres în următoarele domenii:

• politica fiscal-bugetară, inclusiv adoptarea bugetului anual, se îndepărtează în continuare de la cerințele cadrului bugetar național;
• salariul minim continuă să fie stabilit de guvern în mod ad hoc, iar legea care stabilește un venit minim de incluziune nu este încă în vigoare;
• procesul decizional rămâne foarte imprevizibil, acte legislative complexe și uneori controversate fiind adoptate prin ordonanțe de urgență, fără o evaluare a impactului sau consultarea părților interesate;
• guvernanța corporativă a întreprinderilor publice riscă să fie slăbită”.

• “Referitor la gradul de realizare a obiectivelor naționale din cadrul Strategiei Europa 2020, România are rezultate bune în ceea ce privește ratele de ocupare a forței de muncă, emisiile naționale de gaze cu efect de seră, energia din surse regenerabile, eficiența energetică și învățământul terțiar. În privința investițiilor în cercetare și dezvoltare și a părăsirii timpurii a școlii, obiectivele nu sunt încă îndeplinite”.

• “România înregistrează rezultate slabe cu privire la cea mai mare parte a indicatorilor din tabloul de bord social pe care se bazează Pilonul european al drepturilor sociale”.

POZIŢIA CNIPMMR PRIVIND RAPORTUL DE ŢARĂ DIN 2018

CNIPMMR susține pe deplin domeniile de investiții prioritare, stabilite în contextul mai amplu al blocajelor în materie de investiții, al nevoilor de investiții și al disparităților regionale analizate în raport, în special recomandările pentru IMM-uri:

• În România, ponderea societăților comerciale inovatoare este sub media UE, iar nivelul investițiilor efectuate de mediul de afaceri în cercetare și inovare este în mod constant scăzut. S-au identificat nevoile de investiții prioritare pentru a consolida creșterea și competitivitatea întreprinderilor mici și mijlocii și, în special:
• pentru a sprijini crearea de noi societăți comerciale (de tip start-up, scale-up), a majora ratele lor de supraviețuire și a crește gradul de competitivitate și internaționalizare al acestora;
• pentru a spori capacitățile de inovare ale societăților comerciale, prin introducerea de inovări la nivel de produse, organizare sau comercializare, prin oferirea de cursuri de formare în materie de gestionare a inovării și de competențe specifice specializării inteligente, precum și în materie de competențe cu privire la rezultatele cercetării de piață, prin sprijinirea tehnologiilor generice esențiale și prin accelerarea accesului pe piață, precum și prin sprijinirea dezvoltării clusterelor industriale și a integrării în rețele de cooperare bazate pe cercetarea în industrie, inclusiv prin cooperarea cu țările care intră în sfera Strategiei UE pentru regiunea Dunării;
• pentru a facilita accesul la finanțare al întreprinderilor mici și mijlocii, inclusiv prin încurajarea finanțării de pornire și consolidare a start-upurilor inovatoare cu potențial ridicat
• Rezultatele României în ceea ce privește serviciile publice digitale și integrarea tehnologiilor digitale de către întreprinderi sunt mult sub media UE. S-au identificat nevoile de investiții prioritare pentru a valorifica avantajele digitalizării pentru cetățeni, societăți comerciale și guverne și, în special:
• pentru a consolida preluarea tehnologiei informației și comunicațiilor de către întreprinderile mici și mijlocii, inclusiv investițiile în infrastructuri, a promova competențele și serviciile digitale și a sprijini în continuare centrele de inovare digitală, laboratoarele vii (living labs) etc.;
• pentru a spori măsurile privind e-guvernarea, inclusiv prin introducerea și consolidarea unor servicii interoperabile la nivel european, e-incluziunea, e-sănătatea, învățarea on-line, competențele digitale
• Evoluțiile demografice nefavorabile, nivelul ridicat al emigrării forței de muncă și lipsa competențelor relevante duc la tensionarea pieței forței de muncă. Prin urmare, s-au identificat nevoile de investiții cu un rang înalt de prioritate pentru a îmbunătăți accesul la piața muncii prin politici active în domeniul pieței forței de muncă, anticiparea nevoilor în materie de competențe și sprijinirea tranzițiilor și a mobilității pe piața muncii și, în special:
• pentru a îmbunătăți procesul de elaborare a politicilor active în domeniul pieței forței de muncă, printr-o mai bună integrare cu educația și serviciile sociale, astfel încât să se ofere asistență personalizată persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă;
• pentru a consolida și a sprijini antreprenoriatul social și economia socială;
• pentru a sprijini îmbunătățirea condițiilor de muncă, oferirea de programe de lucru flexibile și pentru a asigura capacitatea de inserție profesională a persoanelor cu dizabilități și a lucrătorilor în vârstă;
• pentru a crea sisteme solide de anticipare a competențelor și a pune în aplicare măsuri bine definite de perfecționare și reconversie profesională care să răspundă necesităților pieței forței de muncă; pentru a consolida participarea la educația adulților, în colaborare cu părțile interesate relevante, și pentru a dezvolta servicii de orientare pe tot parcursul vieții care să încurajeze tranziția profesională;
• pentru a aborda penuriile pieței forței de muncă locale și regionale și migrația forței de muncă prin îmbunătățirea măsurilor privind mobilitatea internă și prin sprijinirea noilor tipuri de întreprinderi care răspund oportunităților economice locale
• S-au identificat nevoile de investiții cu un rang înalt de prioritate, s-a introdus o alocare urbană obligatorie și este necesară o abordare coordonată a investițiilor de la toate obiectivele de politică pentru a promova dezvoltarea integrată și securitatea în zonele urbane și, în special:
• pentru a investi în zonele metropolitane (poli de creștere) caracterizate prin creștere puternică și suburbanizare în curs, în vederea consolidării capacității de planificare și coordonare, astfel încât investițiile urbane integrate să fie îndreptate spre stimularea creșterii, inovării și productivității, în conformitate cu o abordare coordonată în ceea ce privește zonele funcționale;
• pentru a sprijini dezvoltarea urbană durabilă a reședințelor de județ, astfel încât să se asigure accesul la noi locuri de muncă și servicii publice de bază la nivel local în conformitate cu potențialul lor de creștere și o abordare mai bine adaptată și diferențiată necesară pentru aceste orașe;
• Factori pentru aplicarea eficace a politicii de coeziune
• proceduri îmbunătățite și simplificate pentru eliminarea documentației excesive și a cerințelor birocratice excesive; utilizarea sporită a opțiunilor simplificate în materie de costuri;
• consolidarea capacităților autorităților de management, ale organismelor intermediare, ale beneficiarilor finali și ale altor organisme care lucrează cu fonduri UE în vederea pregătirii și
• implementării proiectelor, în special în sectoarele deșeurilor, drumurilor, căilor ferate, învățământului și sănătății, precum și consolidarea capacității autorităților publice regionale și locale în ceea ce privește pregătirea strategiilor de dezvoltare teritorială integrată și cererile de proiecte;
• elaborarea și punerea în aplicare a unei foi de parcurs privind consolidarea capacității administrative necesare pentru administrarea și implementarea eficace a fondurilor UE;
• măsuri îmbunătățite și mai eficiente de prevenire și abordare a conflictelor de interese, fraudei și corupției;
• consolidarea dialogului social și a capacității partenerilor sociali și a organizațiilor societății civile de a participa la dezvoltarea, punerea în aplicare, monitorizarea și evaluarea politicilor și a proiectelor publice, în special prin sprijinirea structurilor de coordonare și de rețea;
• consolidarea constantă a capacităților adecvate ale autorităților locale, în vederea creșterii calității serviciilor oferite (în special în sectorul social, al învățământului și sănătății);
• investiții și programare în temeiul celor cinci obiective de politică, ținând seama de strategiile și de planurile de investiții naționale și/sau regionale și locale relevante, precum și de rezultatele Inițiativei privind convergența regiunilor și ale Inițiativei privind tranziția regiunilor cu o utilizare intensă a cărbunelui și cu emisii ridicate de dioxid de carbon;
• performanță îmbunătățită în domeniul achizițiilor publice, în special prin reducerea ratei cazurilor de „oferte unice” sau a numărului de atribuiri directe;
• o mai mare utilizare a instrumentelor financiare și/sau a contribuțiilor la componenta României din cadrul InvestEU pentru activitățile generatoare de venituri și de reducere a costurilor.

CNIPMMR susține necesitatea următoarelor măsuri de țară prioritare pentru 2019:

• asigurarea unui cadru legal stabil, predictibil, investițiile private fiind afectate de persistența incertitudinii juridice și de calitate, procesul de consultare publică, planificarea strategică și bugetară, precum și utilizarea evaluărilor impactului normativ;
• cresterea investitiilor publice, întreprinderile considerând investițiile în infrastructură o prioritate majoră pentru cheltuielile publice;
• lansarea unor proiecte ample de investitii, care sa rezolve problema infrastructurii insuficiente sau de calitate scăzută, ce reprezintă unul dintre factorii cei mai problematici pentru dezvoltarea unei afaceri în România, constituind o barieră în calea schimburilor comerciale şi a dezvoltării economice;
• prioritate pe aspectele calitative ale investițiilor (deoarece calitatea investițiilor publice este marcată în continuare de deficiențe de gestionare, de schimbări frecvente ale priorităților și de dificultăți în ceea ce privește absorbția fondurilor UE, iar investițiile private sunt afectate de persistența incertitudinii juridice și a birocrației);
• reforme care să mărească potențialul economiei și care să asigure o creștere sustenabilă (deoarece, astfel cum se evidențiază în Raportul de țară din 2019 privind România: Modelul de creștere economică al României, bazat pe cheltuielile consumatorilor, afectează capacitatea țării de a atinge în mod durabil nivelul de trai din UE.)
• masuri pentru o buna utilizare a fondurilor UE şi a altor tipuri de sprijin financiar disponibile, cresterea gradului de absorbtie, simplificarea birocratiei in domeniu si a eliminarea blocajelor sistemice;

• măsuri active pentru rezolvarea problemelor importante privind deficitul de forță de muncă cu o calificare/competențe corespunzătoare cererii pieței muncii (deoarece, astfel cum se evidențiază în Raportul de țară din 2019 privind România: “Oferta de forță de muncă și de competențe nu ține pasul cu nevoile în continuă schimbare ale economiei. Disponibilitatea limitată a personalului calificat, îmbătrânirea populației, mobilitatea internă redusă și emigrarea continuă limitează creșterea economică”);

• corelarea învățământului cu cerințele de pe piața forței de muncă, “Capitalul uman nu pare să fie suficient adaptat nevoilor unei piețe a muncii competitive”);

• măsuri specifice pentru dezvoltarea sectorului IMM (sunt necesare măsuri suplimentare pentru a încuraja inițiativele antreprenoriale ale IMM-urilor, creșterea capitalizării lor, mobilizarea unor surse private suplimentare de finanțare și a instrumentelor financiare ale UE;

• simplificarea procedurilor administrative si generalizarea serviciilor de e-Guvernare pentru intreprinderi, deoarece procedurile administrative sunt împovărătoare pentru IMM-uri, s-au înregistrat progrese lente în ceea ce privește furnizarea soluțiilor de e-guvernare, procedurile de insolvabilitate sunt complexe, intervin modificări frecvente în materie de reglementare, fără a fi realizate Testul IMM, note de impact și consultarea mediului de afaceri;

• adoptarea de masuri pentru reducerea diferenţelor de dezvoltare între zonele urbane şi rurale, care sunt semnificative si care limiteaza dezvoltarea socio-economică a zonelor rurale (prin dezvoltarea infrastructurii de transport, sustinerea prin finantari si facilitati fiscale a colectarii, valorificarii si promovarii produselor agricole si mestesugaresti, inclusiv traditionale, din comunitatile rurale);
• masuri pentru asigurarea cresterii accesului la finanţare pentru IMM-uri;

• definirea criteriilor obiective pentru stabilirea salariului minim (deoarece, din 2017 de când s-a formulat această recomandare de țară și până în prezent nu s-a înregistrat nici un progres în acest domeniu, astfel cum se evidențiază și în Tabelul sinoptic anexat Raportului de țară: “Niciun progres. Nivelul salariilor minime se stabilește în continuare în mod ad-hoc și nu are la bază un mecanism cuprinzător și previzibil”);

• asigurarea unui dialog social calitativ si cresterea transparentei decizionale, deoarece “Dialogul social rămâne ineficace, iar, recent, rolul anumitor instituții importante a fost diminuat”, “Dialogul social este utilizat insuficient pentru a implica în timp util și într-un mod semnificativ partenerii sociali în procesul de elaborare a politicilor și a reformelor”: implicarea partenerilor sociali în procesul de elaborare a politicilor este foarte limitat, deși au fost instituite structuri instituționale de dialog social, ele sunt utilizate de către Guvern mai ales pentru a furniza informații cu privire la inițiativele planificate, fără să existe un proces solid de implicare și cooperare; opiniile partenerilor sociali cu privire la procesul de elaborare a politicilor sunt adesea ignorate de Guvern, chiar și atunci când acestea converg, cum a fost cazul recentei reforme fiscale și a inițiativei de trecere a contribuțiilor sociale de la angajatori la angajați.

• Nici în domeniul dialogului social nu au fost înregistrate deloc progrese în ultimii 3 ani, Legea dialogului social dezbătută în parlament nevalorificând pozițiile părții patronale, neputând asigura o îmbunătățire reală în domeniu.