Pozitia CNIPMMR referitoare la salariul minim garantat in plata

Având în vedere informaţiile apărute în spaţiul public, cu privire la evoluţia salariului minim la nivel naţional, începând cu data de 01 ianuarie 2018, respectiv 3 variante ale acestuia:

Varianta A: 2 salarii minime pe economie, respectiv 1750 lei pentru sistemul bugetar şi 1550 lei/lună pentru sistemul privat;

Varianta B: 1550 lei/lună atât pentru sistemul privat, cât şi pentru cel bugetar;

Varianta C: 1650 lei/lună atât pentru sistemul privat, cât şi pentru cel bugetar;

şi care reprezintă creşteri ale valorii salariului minim garantat în plată la nivel naţional, faţă de 1450 lei/lună în prezent, CNIPMMR consideră că acestea nu pot fi aplicate în lipsa unei analize a impactului asupra IMM-urilor.

Discuţiile referitoare la creşterea salariului minim, apărute în contextul legii salarizării unitare a personalului plătit din fonduri publice, arată numeroasele disfuncţionalităţi existente în economia României, stabilirea arbitrară a unui salariu minim, fără o fundamentare economică, nereuşind să rezolve problemele reale ale întreprinzătorilor şi ale salariaţilor.

Poziția CNIPMMR PRIVIND variantele salariul minim GARANTAT IN PLATĂ

În cursul anului 2016, a fost realizat de către Institutul Naţional de Cercetare Ştiinţifică în Domeniul Muncii şi Protecţiei Sociale (INCSMPS)[1] un studio, din analiza căruia a reieşit că nu se susține scenariul creșterii salariului minim, evidențiind numeroase efecte negative asupra microîntreprinderilor, ratei de ocupare și șomajului, veniturilor bugetare și economiei în ansambul ei.

Potrivit art. 164, alin. (1) din Codul muncii, “salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată, corespunzător programului normal de muncă, se stabileşte prin hotărâre a Guvernului, după consultarea sindicatelor şi a patronatelor” ori, până în acest moment, nu a avut loc nicio consultare cu confederațiile patronale.

Comisia Europeană menţionează în cadrul Raportului de ţară al României, 2017, că “majorările salariului minim continuă să fie adoptate fără aplicarea unor criterii obiective. Majorările ad-hoc ale salariului minim au sporit semnificativ ponderea lucrătorilor care sunt remunerați cu salariul minim și au condus la o concentrare puternică în partea inferioară a distribuției salariilor (Comisia Europeană, 2016a). De asemenea, se menţionează că au fost înregistrate progrese “limitate în ceea ce privește stabilirea salariului minim.”

Varianta A

Introducerea a două salarii minime garantate în plată la nivel naţional, pentru sectorul bugetar 1750 lei/lună şi 1550 lei/lună pentru sectorul privat

Din punctul de vedere al CNIPMMR reprezintă variantă cu cel mai mare impact negativ.

Acest sistem cu două salarii minime la nivel naţional, cel din sectorul bugetar mai mare decât cel din sistemul privat, va determina o creştere a numărului de angajaţi în sistemul public, în timp ce întreprinzătorii privaţi vor resimţi lipsa forţei de muncă.

În primul trimestru al anului 2016 salariul minim a fost cu 80% mai mare decât în anul 2010, în timp ce productivitatea muncii a fost cu doar 26% mai mare comparativ cu anul 2010[2].

Variantele B şi C

 un salariu minim unic de 1550 lei/lună, respectiv, 1650 lei/lună 

Aceste variante prin care se realizează o mărire a salariului minim, fără a exista nicio analiză care să  justifice aceasta mărire, coroborat cu faptul că în cazul creșterii salariului minim  întreprinderile mici și mijlocii sunt cele care resimt cel mai mult povara ccreşterii costurilor salariale, vor avea ca efect o reducere a gradului de ocuparea în special în rândul tinerilor, categoria de vârstă care este cea mai vulnerabilă şi care îşi găsește cel mai greu un loc de muncă.

După realizarea unei analize de impact, a testului IMM, prezentarea unei fundamentări a creșterii propuse, raportat la criterii obiective, la productivitatea muncii, la nivelul de dezvoltare al economiei românești, al fiecărei regiuni şi judeţ, la diferențele dintre mediul urban și rural, inclusiv zonele defavorizate din România și consultarea partenerilor sociali, se poate stabili modificarea nivelului salariului minim brut pe țară.

Impactul salariului minim asupra productivităţii muncii este negativ, o creştere a salariului minim de 10% ar determina scăderea productivităţii muncii cu 2,3%. Se pare că ȋn Romȃnia creşterea costurilor determinată de creşterea salariului minim nu este compensată prin creşterea productivităţii, ci dimpotrivă, productivitatea scade.

La nivel macroeconomic, principalul pericol este creşterea preţurilor, deoarece singura alternativă a firmelor de a compensa costurile ridicate este prin transfer către preţurile bunurilor sau serviciilor comercializate.[3]

Având în vedere:

– analiza Comisiei Europene din cadrul Raportului de țară al României din 2017, potrivit căruia: “În ianuarie 2016, guvernul a instituit un grup de lucru tripartit care vizează introducerea unui mecanism de indexare a salariului minim în viitor. S-a realizat un studiu de impact care a analizat efectele economice și sociale ale modificării salariului minim și grupul tripartit a aprobat instituirea unui grup de experți care să asigure crearea mecanismului pe baza concluziilor studiului. În ciuda acestor evoluții, în ianuarie 2017 guvernul a decis să majoreze ad-hoc salariul minim la 1.450 RON (322 EUR) începând cu 1 februarie 2017 și la 1.750 lei (390 EUR) până în 2020. Aceste majorări nu se bazează pe criterii obiective, în ciuda activității grupului tripartit”,

[1] “Studiul preliminar privind mecanismul transparent de stabilire a salariului minim brut garantat în plată în Romania”, realizat de INCSMPC

[2] Studiul preliminar privind mecanismul transparent de stabilire a salariului minim brut garantat în plată în Romania , SECȚIUNE III :Analiza impactului salariului minim asupra variabilelor macro-economice, pg. 8

[3] Studiul preliminar privind mecanismul transparent de stabilire a salariului minim brut garantat în plată în Romania , SECȚIUNE III :Analiza impactului salariului minim asupra variabilelor macro-economice, pg. 9-10