Transparența salarială: de la concept la legiferare. Impactul Directivei (UE) 2023/970 asupra IMM-urilor din România

Uniunea Națională a Experților în Legislația Muncii (UNELM) susține atingerea obiectivului Directivei (UE) 2023/970 privind consolidarea aplicării principiului egalității de remunerare între femei și bărbați pentru aceeași muncă sau pentru o muncă de aceeași valoare și transpunerea acesteia în legislația națională.

Egalitatea de remunerare reprezintă un principiu fundamental al dreptului muncii, iar combaterea discriminării salariale constituie un obiectiv legitim, necesar și pe deplin compatibil cu evoluția relațiilor de muncă.

Dezbaterea de astăzi nu privește oportunitatea transpunerii Directivei, ci modalitatea în care aceasta este transpusă în legislația națională și implementată în organizații.

UNELM reprezintă profesioniștii care vor transforma obligațiile prevăzute de lege în proceduri, politici salariale, sisteme de evaluare a posturilor și mecanisme organizaționale funcționale. Din această perspectivă, considerăm că procesul legislativ trebuie analizat nu doar prin prisma conformității juridice cu Directiva europeană, ci și din perspectiva aplicabilității sale practice în economia românească.

1. Directiva europeană urmărește rezultate, nu birocratizare

Analiza Directivei (UE) 2023/970 evidențiază că scopul acesteia nu este crearea unor obligații administrative suplimentare, ci consolidarea aplicării principiului egalității de remunerare prin mecanisme eficiente și proporționale.

Legiuitorul european insistă în mod repetat asupra necesității evitării unor sarcini administrative excesive pentru microîntreprinderi și întreprinderile mici și permite statelor membre să pună la dispoziția acestora modele gata pregătite, instrumente și metodologii care să faciliteze implementarea obligațiilor privind transparența salarială. Această abordare trebuie să se regăsească și în legislația națională.

O lege eficientă nu este aceea care stabilește cele mai multe obligații, ci aceea care poate fi implementată în mod real și conduce la atingerea scopului urmărit.

2. Implementarea începe după publicarea legii

În spațiul public se discută aproape exclusiv despre obligațiile care vor reveni angajatorilor, dar nu se discută despre profesioniștii care vor implementa efectiv aceste obligații.

În practică, transpunerea Directivei nu se va realiza în Parlament și nici în Monitorul Oficial. Ea se va realiza în fiecare companie din România. Antreprenorii, managerii, experții în legislația muncii și specialiștii în resurse umane vor fi cei care vor trebui să proiecteze sisteme de remunerare, să revizuiască politicile salariale, să stabilească criterii obiective de evaluare, să răspundă solicitărilor salariaților și să asigure conformitatea juridică a organizației.

Din acest motiv, orice obligație nouă trebuie analizată și prin prisma posibilității reale de implementare, având în vedere contextul economic, social și organizatoric existent în IMM-uri, motorul economiei naționale.

3. Legea trebuie să stabilească reguli echitabile, nu organigrame

Una dintre observațiile formulate de UNELM privește reglementarea referitoare la structurile de remunerare.

Directiva stabilește obligația statelor membre de a se asigura că angajatorii dispun de structuri de remunerare care garantează egalitatea de remunerare și permit evaluarea obiectivă a muncii.

Proiectul de lege definește însă structura de remunerare ca fiind „compartimentul/sistemul de remunerare existent la nivelul unității” și stabilește că angajatorii organizează la nivelul unității acest compartiment/sistem.

În opinia UNELM, această formulare creează dificultăți în aplicare. În mediul privat, organizarea internă a angajatorului reprezintă un atribut al libertății de organizare.

Legea poate stabili obligația existenței unui sistem de remunerare fundamentat pe criterii obiective și neutre din punctul de vedere al sexului, însă nu ar trebui să impună înființarea unor compartimente sau structuri organizatorice. Important este rezultatul, nu forma organizatorică prin care acesta este atins.

4. Transparența salarială nu înseamnă divulgarea salariului individual

Directiva consacră dreptul lucrătorilor de a primi informații privind propria remunerație și nivelurile medii de remunerare, defalcate pe criteriul de sex, pentru categoria de lucrători comparabilă.

Proiectul de lege preia întocmai această soluție. UNELM consideră însă oportună o clarificare expresă în textul legii că dreptul la informare privește informații agregate și niveluri medii de remunerare și nu poate fi interpretat ca un drept de acces la salariul individual al altui salariat.

O asemenea precizare ar elimina interpretările diferite și ar proteja atât transparența urmărită de Directivă, cât și confidențialitatea datelor individuale.

5. IMM-urile au nevoie de instrumente, nu doar de obligații

În practică, implementarea noii legislații presupune evaluarea posturilor, revizuirea politicilor salariale, elaborarea procedurilor interne, gestionarea solicitărilor individuale și, pentru anumite categorii de angajatori, raportări periodice privind diferențele de remunerare.

Aceste activități generează costuri administrative și necesită competențe specializate. Tocmai de aceea, Directiva permite statelor membre să pună la dispoziția microîntreprinderilor și întreprinderilor mici modele gata pregătite și instrumente de sprijin.

UNELM apreciază că această posibilitate trebuie valorificată în procesul de transpunere. În lipsa unor modele oficiale, există riscul ca fiecare angajator să fie nevoit să construiască propriile mecanisme de implementare, ceea ce va conduce inevitabil la practici neunitare, costuri suplimentare și dificultăți de conformare.

6. Ghidurile trebuie construite împreună cu profesioniștii

Proiectul de lege atribuie Agenției Naționale pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați competența de a elabora instrumente și metodologii pentru sprijinirea angajatorilor.

UNELM consideră că aceste instrumente trebuie elaborate prin consultarea reală a profesioniștilor în relații de muncă, a organizațiilor reprezentative ale mediului de afaceri și, în mod special, a întreprinderilor mici și mijlocii.

Experiența ultimilor ani a demonstrat că instrumentele elaborate exclusiv din perspectivă administrativă pot ridica dificultăți de aplicare practică în organizații. Metodologiile de implementare trebuie validate în economia reală înainte de a deveni repere pentru angajatori.

7. România trebuie să valorifice instrumentele europene, nu să reinventeze implementarea

Un aspect esențial, care nu trebuie ignorat în procesul de transpunere, este faptul că Uniunea Europeană nu s-a limitat la adoptarea Directivei (UE) 2023/970. Pentru a sprijini implementarea sa efectivă, Comisia Europeană și Institutul European pentru Egalitatea

 de Șanse între Femei și Bărbați (EIGE) au elaborat deja un pachet complet de ghiduri, metodologii și modele practice destinate organizațiilor de toate dimensiunile, inclusiv microîntreprinderilor și IMM-urilor.

Aceste instrumente oferă soluții concrete pentru evaluarea și clasificarea posturilor, stabilirea unor criterii neutre din perspectiva genului și implementarea sistemelor de remunerare prevăzute de Directivă.

În opinia UNELM, România nu trebuie să pornească de la zero și nici să reinventeze ceea ce există deja la nivel european. Dimpotrivă, procesul de transpunere trebuie să valorifice experiența și instrumentele dezvoltate de instituțiile europene și să le adapteze specificului legislației și mediului de afaceri din România.

Totodată, această adaptare trebuie realizată printr-un proces real de consultare cu profesioniștii care implementează legislația muncii, cu organizațiile reprezentative ale mediului de afaceri și cu reprezentanții IMM-urilor. Numai astfel pot fi dezvoltate mecanisme care să fie nu doar conforme cu Directiva, ci și aplicabile în practica organizațională.

Propunerile UNELM pentru o transpunere eficientă a Directivei (UE) 2023/970

Uniunea Națională a Experților în Legislația Muncii susține transpunerea Directivei (UE) 2023/970 și obiectivul acesteia de consolidare a aplicării principiului egalității de remunerare între femei și bărbați pentru aceeași muncă sau pentru o muncă de aceeași valoare.

În același timp, apreciem că eficiența acestei reforme va depinde nu doar de calitatea reglementării, ci și de capacitatea acesteia de a fi implementată în mod coerent, proporțional și adaptat realităților economice și organizaționale din România.

În acest context, UNELM formulează următoarele propuneri:

• realizarea unei evaluări riguroase a impactului administrativ, organizațional și economic al noilor obligații, în special asupra întreprinderilor mici și mijlocii, prin aplicarea efectivă a Testului IMM;

• eliminarea din proiectul de lege a dispozițiilor care obligă angajatorii să organizeze la nivelul unității compartimentul de remunerare, întrucât acestea depășesc cerințele Directivei (UE) 2023/970 și reprezintă o ingerință nejustificată în libertatea de organizare a angajatorilor din mediul privat;

• clarificarea expresă a dreptului la informare al salariaților, astfel încât legea să prevadă fără echivoc că acesta privește propria remunerație și nivelurile medii de remunerare aferente categoriilor de lucrători comparabile, și nu remunerația individuală a altor salariați, în concordanță cu prevederile și obiectivul Directivei;

• valorificarea instrumentelor, ghidurilor și metodologiilor deja elaborate la nivelul Uniunii Europene de Comisia Europeană și Institutul European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați (EIGE) și adaptarea acestora la cadrul legislativ și la realitățile economice și organizaționale din România, evitând elaborarea unor instrumente paralele care ar putea conduce la practici neunitare și la creșterea sarcinilor administrative pentru angajatori;
• asigurarea unui proces real de consultare cu experții în legislația muncii, profesioniștii din domeniul resurselor umane, organizațiile reprezentative ale mediului de afaceri și reprezentanții întreprinderilor mici și mijlocii, înainte de elaborarea metodologiilor, ghidurilor și instrumentelor de implementare.

Transpunerea unei directive europene nu reprezintă finalul procesului de reglementare, ci începutul implementării sale în economia reală. Din această perspectivă, UNELM își exprimă disponibilitatea de a participa activ la perfecționarea cadrului legislativ și metodologic, astfel încât transparența salarială să devină un instrument eficient de promovare a egalității de remunerare, fără a genera obligații administrative care depășesc cerințele Directivei și fără a afecta nejustificat libertatea de organizare a angajatorilor, în special a întreprinderilor mici și mijlocii.

O directivă europeană nu trebuie doar transpusă. Ea trebuie implementată într-un mod care funcționează în economia reală.