Energia se scumpește din nou, iar firmele mici rămân fără sprijin. Cerem măsuri urgente și dialog real cu autoritățile

IMM România trage un semnal de alarmă: în lunile ce vin, costurile cu energia riscă să crească serios pentru firmele mici și mijlocii. Se adună mai multe probleme în același timp – o centrală nucleară importantă se oprește, importăm tot mai multă energie, iar firmele nu au niciun sprijin dedicat. Rezultatul este că firmele mici ajung să plătească scump o criză pe care nu au provocat-o și pe care nu o pot rezolva singure.

Producem mai puțin, importăm mai mult

De la finalul anului 2027, reactorul 1 de la Cernavodă se oprește pentru modernizare și revine în funcțiune abia în 2030. Acest reactor acoperă în mod normal aproape 10% din energia produsă în România, așa că, pentru mai bine de doi ani, această cantitate va trebui luată din altă parte – de cele mai multe ori prin import, care este mai scump. Problema nu este doar de moment, ci una care va pune presiune pe preț.

Chiar și în 2026, un an bun pentru hidrocentrale, România a importat mai multă energie decât a vândut. Putem importa cel mult aproximativ 3.300 MW, iar în serile de iarnă, când nu bate vântul și hidrocentralele produc puțin, ne apropiem periculos de această limită. Cu reactorul de la Cernavodă oprit, presiunea pe importuri și pe preț va rămâne ridicată mult timp de acum înainte.

Cât costă acum și cât va costa la finalul anului

De când s-a încheiat plafonarea, firmele plătesc prețul pieței. Pentru un IMM, energia costă acum între 0,85 și 1,00 lei/kWh, iar prețul total din factură – cu tot cu taxe, transport și distribuție – ajunge des la 1,40–1,80 lei/kWh, fără TVA. Tabelul de mai jos arată de unde plecăm și încotro ne îndreptăm.

Ce plătește o firmă	Acum (2026)	Estimare iarna 2026–2027
Prețul energiei (firme mici, sub 500 MWh/an)	0,85–1,00 lei/kWh	1,00–1,20 lei/kWh
Prețul total din factură (cu taxe, fără TVA)	1,40–1,80 lei/kWh	1,65–2,15 lei/kWh
Scumpirea la reînnoirea contractului	—	+15% … +20%

Semnalele din piață arată o iarnă mai grea decât cea care a trecut. Multe dintre contractele semnate acum un an, în august 2025, expiră chiar acum, iar noile oferte includ costurile mari din ultimele luni – o perioadă în care România a avut al doilea cel mai mare preț la energie din Europa. Estimările indică scumpiri de 15–20% la reînnoirea contractelor, ceea ce, pentru o firmă înseamnă, pur și simplu, costuri mai mari luna viitoare.

Perspectiva lunilor următoare, până la finalul lui 2026

Problema pentru firme nu este doar că prețul crește, ci că prețul și consumul cresc în același timp. Iarna aduce facturi mai mari din două direcții deodată: fiecare kilowatt-oră costă mai mult, iar firmele consumă mai mult pentru încălzire, iluminat și zilele scurte. Graficul de mai jos arată cum se suprapun cele două curbe în lunile ce vin.

Graficul 1 · Prețul final estimat (linie) și consumul lunar reprezentativ (bare), august–decembrie 2026.

Efectul se vede cel mai clar atunci când înmulțim prețul cu consumul, adică exact ceea ce ajunge pe factură. Pentru un IMM mic, factura lunară estimată aproape se dublează între lunile de vară și luna decembrie – o presiune pe care multe firme o vor resimți direct în bugetul de iarnă.

Graficul 2 · Factura lunară estimată (preț × consum), august–decembrie 2026.

Precizăm că este vorba despre scenarii construite pe oferte și estimări de piață din august 2026 pentru o firmă de tip IMM. Cifrele exacte diferă de la o firmă la alta, în funcție de furnizor, de zonă și de profilul de consum, dar direcția este aceeași pentru aproape toate firmele: iarna vine cu cel mai scump moment al anului.

Când vedem în factură energia importată

Energia importată nu apare scrisă separat în factură, dar se regăsește în prețul energiei pe care îl plătim. Importăm mai ales la orele de vârf – serile de iarnă și zilele de caniculă – tocmai atunci când prețurile în Europa sunt cele mai mari. Practic, costul importului intră în prețul mediu al furnizorului și devine vizibil la reînnoirea contractului sau la ajustările din timpul anului, cel mai probabil de la finalul lui 2026 și în timpul iernii. Pe scurt, firma nu vede „importul” trecut pe hârtie, dar îl plătește – iar iarna, când producem mai puțin și importăm mai mult, factura este cea mai mare din tot anul.

Cum se poartă Guvernul și ANRE

Observăm că atenția autorităților nu se îndreaptă către firmele – care țin economia în mișcare – și rămân fără instrumente de sprijin. Ajutoarele existente, precum tichetul de energie sau prețul de referință la gaze, sunt doar pentru gospodăriile vulnerabile, nu și pentru firme.

La aceasta se adaugă faptul că regulile se schimbă des și sunt greu de anticipat. Modificările pentru prosumatori, presiunea de a investi suplimentar în baterii și întârzierile în publicarea

regulilor de către ANRE fac ca firmele să nu mai știe în cât timp își recuperează o investiție. Iar când regulile sunt imprevizibile, reacția firească a oricărei firme este să amâne investițiile.

Măsuri care au frânat investițiile

Mai multe decizii și blocaje au încetinit, în ultimul timp, investițiile în producție și stocare. Programele de finanțare au fost oprite sau întârziate – Casa Verde a fost suspendată în 2025, bugetul pe 2026 este încă „în lucru”, iar pentru firme nu există un apel nou clar prin Electric Up. ANRE a suspendat unele autorizații, ceea ce a frânat apariția de noi capacități, iar racordarea la rețea durează prea mult: din foarte multe proiecte cu aviz, doar o mică parte ajunge efectiv să fie construită. La toate acestea se adaugă regulile instabile pentru prosumatori și pentru vânzarea surplusului, precum și lipsa unui program clar, pe mai mulți ani, dedicat stocării pentru firmele mici.

Ce înseamnă asta pentru firmele mici

Pentru un IMM, energia nu este un lux, ci un cost de producție. O scumpire de 15–20% se transferă direct în prețul produselor și serviciilor, taie din profit și, uneori, pune în pericol locurile de muncă. Firmele nu primesc tichete, plafoane sau compensări – ele suportă singure toată scumpirea, într-o economie în care consumul este slab, iar surplusul de energie verde se exportă ieftin în loc să fie folosit aici, acasă.

Merită subliniat un lucru: firmele reprezintă doar aproximativ 10% dintre prosumatori, dar dețin aproape jumătate din capacitatea instalată. Cu alte cuvinte, fiecare investiție amânată de o firmă contează foarte mult pentru echilibrul întregului sistem energetic.

Programe de finanțare blocate

Cele mai importante surse de sprijin pentru firme sunt, în acest moment, blocate. Programul Casa Verde Fotovoltaice a fost oprit în 2025 din lipsă de bani și, pentru 2026, nu are încă nici dată, nici reguli publicate. Electric Up, destinat firmelor mici și sectorului HoReCa, nu are un apel nou confirmat în 2026. Iar sprijinul pentru baterii prin AFM, deși are bani alocați – 400 de milioane de lei – nu are încă reguli sau dată de lansare. Rezultatul este că firmele care ar putea ușura presiunea pe sistem, producându-și singure energia, sunt lăsate să aștepte programe incerte, deși fiecare lună contează.

Ce trebuie făcut imediat, în următoarele două luni

Cerem, în primul rând, lansarea unui program real de eficiență energetică dedicat strict firmelor mici și mijlocii, cu reguli publicate și înscrieri deschise, nu doar cu un buget anunțat pe hârtie. Este nevoie apoi de deblocare și de un calendar clar pentru Electric Up și pentru sprijinul de

stocare din AFM, cu apeluri dedicate firmelor mici. Firmele mici trebuie incluse limpede printre prioritățile Ministerului Energiei, cu o persoană de contact și consultări permanente. La fel de important, avem nevoie de reguli stabile – publicarea la timp a metodologiilor ANRE și oprirea schimbărilor care lovesc investițiile deja făcute – precum și de o racordare mai simplă și mai rapidă pentru firmele care își produc energia pentru consum propriu.

Dialogul cu autoritățile trebuie să fie obligatoriu, nu opțional

IMM România cere ca deciziile din domeniul energiei să nu se mai ia peste capul mediului de afaceri. Consultarea firmelor înainte de adoptarea măsurilor nu trebuie să rămână o simplă formalitate, ci să devină o obligație respectată în fapt. Asta înseamnă consultarea reală și din timp a organizațiilor care reprezintă firmele, înainte de orice modificare de reguli sau tarife, și un cadru clar de dialog între sectorul privat și autorități – Guvern, Ministerul Energiei, ANRE – cu întâlniri periodice și răspunsuri concrete, nu ședințe de bifat.

Tot aici intră publicarea din timp a proiectelor de acte normative, cu termen suficient pentru observații și cu explicații atunci când propunerile firmelor sunt respinse. Nu în ultimul rând, cerem respectarea rolului partenerilor sociali, așa cum prevede legislația privind dialogul social: firmele fac parte din ecuație și trebuie ascultate, nu doar informate după ce decizia a fost deja luată.

Propuneri pentru viitoarea Strategie Energetică

Credem că Strategia Energetică a României trebuie actualizată cât mai repede și că trebuie să pună firmele mici printre priorități. Ne dorim un capitol dedicat firmelor mici, cu ținte clare pentru consum propriu, stocare și economisirea energiei, și programe de sprijin gândite pe mai mulți ani, special pentru perioada grea 2027–2030, cât timp reactorul de la Cernavodă va fi oprit.

Este nevoie de un sprijin financiar combinat – fonduri nerambursabile, credite verzi și garanții – care să facă investițiile accesibile pentru firmele mici, precum și de investiții în rețea și în stocare, ca să folosim aici energia verde în loc să o vindem ieftin și să o cumpărăm scump la vârf. Peste toate, avem nevoie de reguli stabile, cu previzibilitate pe cel puțin cinci ani pentru firmele care își produc energie.

Firmele mici nu cer favoruri, ci reguli clare, sprijin corect și dreptul de a fi ascultate înainte ca deciziile să fie luate. Fără măsuri rapide în următoarele două luni și fără un dialog real cu autoritățile, multe firme vor intra în iarnă cu costuri pe care nu le pot duce.